Intrăm în această lume cu aproape nicio abilitate de autoliniștire. Reacția la stres pune în joc instinctul automat de luptă sau fugă, opus autocalmării, ceea ce face ca această abilitate să fie una dintre cele mai dificil de cultivat pentru un copil / adolescent (sau adult) care suferă de stres excesiv.
Există două perioade de dezvoltare critice în care se formează reacția la stres – în copilărie, când se pun bazele pentru tot restul vieții, și în adolescență, când ni se oferă o altă șansă de a dezvolta punctele forte ale aceste fundații și de a le întări pe cele slabe.
În adolescență, schimbările care au loc în creier permit o înțelegere mai matură a propriilor dorințe și comportamente, ceea ce face această perioadă foarte valoroasă când vine vorba despre învățarea modului de a gestiona stresul. Abilitățile de auto-reflecție, planificare, rezolvare a problemelor, anticipare a viitorului, precum și de a ne stăpâni impulsivitatea se dezvoltă activ în această perioadă.
Înțelegerea propriei minți, reflectarea la sine și la locul dorit în lume, alegerea unui comportament în dauna altuia și capacitatea de a decide la ce să reacționăm sunt în adolescență facilitate de dezvoltarea activă a cortexului prefrontal, așa numitul “creier superior”, și a sinapselor cu alte zone ale creierului. Printr-un proces complicat, materialul neuronal, care cunoaște o explozie în această etapă a vieții, este sculptat în circuite noi, care susțin gândirea și comportamentul. Modul în care sunt create aceste circuite este format în mare parte prin experiențele adolescentului, iar întărirea circuitelor creierului transformă un comportament în obicei, devenind un fel de a doua natură, aproape fără a fi nevoie de gândire conștientă.
În același timp, se dezvoltă în ritm alert și preia adesea controlul „creierul inferior” al sistemului limbic. a cărui sarcină principală este de a pregăti circuitele cerebrale pentru stimulare emoțională, căutarea de senzații tari, ceea ce duce la asumarea de riscuri, impulsivitate, dorință sexuală și gândire catrastrofică. Evoluția sa rapidă îngreunează evaluarea unei situații și a modului în care poate fi rezolvată.
Având în vedere numărul enorm de schimbări care au loc în creier și lupta dintre rațiune și dorință, declanșate simultan, precum și modificările hormonale caracteristice pubertății care fac răspunsul la stres mai activ, aceasta poate fi o perioadă dificilă.
Cel mai mare avantaj care se concretizează în acest moment este capacitatea adolescentului de a-și evalua propriile emoții, mai ales în momente de stres, și de a învăța să separe alarmele reale de cele false. Prin instruire și exercițiu, acesta capătă mai mult discernământ legat de ceea ce experimentează și învață să își ghideze reacțiile.
Alina Cristina Mocovan 