Reziliența

„Reziliența se referă la adaptarea surprinzătoare în fața unei adversități serioase. Cum se produce o astfel de dezvoltare rămâne un mister nerezolvat” – Stuart T. Hauser

În cadrul unei cercetări longitudinale, Stuart T. Hauser, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, cu o contribuție remarcabilă în ceea ce privește înțelegerea aspectelor psihologice ale rezilienței la adolescenți, a urmărit de-a lungul anilor mai mulți tineri care au depășit adversități sociale și psihologice semnificative și care au reușit să aibă vieți satisfăcătoare și stabile la maturitate. A constatat că acești adolescenți aveau mai multe caracteristici care țin de organizarea sinelui și de modul de relaționare cu alții. Aceste trăsături s-au consolidat de-a lungul timpului.

La nivelul organizării sinelui, adolescenții rezilienți au demonstrat, în primul rând, o capacitate crescută de auto-reflecție, o bună cunoaștere a propriilor gânduri și emoții atât în anii adolescenței, cât și mai târziu, precum și capacitatea de a reflecta la motivele altora, sentimentele și gândurile acestora. În ceea ce privește relațiile, au atribuit o mare importanță prieteniilor, mai târziu mentorilor, au fost activi în căutarea de prieteni și recunosc faptul că, pe măsură ce lumea lor interioară a devenit mai optimistă, a fost influențat și modul în care i-au văzut pe ceilalți.

Alte trăsături ale adolescenților rezilienți au fost un sentiment de control asupra propriilor acțiuni, inițiativa de a găsi soluții pentru a ieși din situații grele, stimă de sine sănătoasă – nu neapărat ridicată mereu – o viziune complexă asupra sinelui, fiind conștienți de diferitele aspecte ale sale, perseverența și ambiția de a-și depăși condiția, precum și o coerență a poveștii vieții lor, chiar daca faptele, evenimentele, întâmplările au căpătat nuanțe și perspective îmbogățite.

A ajuta adolescenții să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul propriei minți, a lega gândurile, emoțiile și comportamentele, este cheia pentru a-i ajuta să devină adulți rezilienți și independenți. De ce este atât de valoroasă această capacitate de auto-reflecție? Înțelegând ce se întâmplă în mintea altora și de a aprecia perspective diferite, precum și de a înțelege ce se întâmplă în propria minte, suntem capabili să anticipăm propriul comportament și al celorlați, să înțelegem lumea, să ne reglăm emoțiile, să ne creăm un sentiment de sine puternic și să dezvoltăm relații sănătoase. Creșterea capacității de auto-reflecție este unul dintre efectele pe care le au în comun diferite forme eficiente de terapie.

Care este legătura dintre capacitatea de auto-reflecție și relații? În adolescență, grupul de prieteni devine central. Sentimentul de apartenență este conferit și de participarea la cadrul colectiv de gânduri, emoții și stari mentale împărtașite, recunoscute și validate. Când suntem copleșiți de emoții, căutăm adesea o persoană de încredere care să ne recalibreze și să ne ancoreze experiențele în realitate prin perspectiva lor. Cultivarea relațiilor de prietenie pozitive încurajează dezvoltarea unei imagini de sine mai încrezătoare, susținând adolescenții să facă față și să depășească mai bine provocările vieții. În timp ce prieteniile oferă beneficii substanțiale de dezvoltare, potențialul lor maxim este realizat prin prisma acestei capacități de a se înțelege pe sine și pe ceilalți dintr-o perspectivă internă.

************************************

Stay tuned! Despre auto-reflecție, capacitatea de a ne înțelege pe noi însine și pe ceilalți dintr-o perspectivă internă, în articolele următoare. Atribuirea corectă a intențiilor celorlalți și înțelegerea propriilor stări mentale reprezintă provocări serioase, influențate de procese psihice inconștiente și distorsiuni cognitive.