Ad Astra este un film despre căutările imposibile ale unor suflete prea rănite ca să mai găsească sensul în existența imediată și care își găsesc refugiul în lumile îndepărtate. Ideale? Este poate căutarea unor promisiuni mai bune decât aici. Este un film despre însingurare și înstrăinare, rigiditate, absență din propria existență, deconectare de sine și ceilalți, pentru că cei apropiați în loc de iubire și apropiere au ales distanța și renunțarea la cei dragi. Probabil pentru că ei la rândul lor au fost mult prea răniți pentru a mai putea oferi.

Ad Astra este un film despre călătoria dureroasă, dar necesară, a regăsirii de sine și a acceptării, dar și renunțării la trecut. Pacea cu trecutul, pentru a lăsa prezentul să se manifeste. Și este un film cu happy end Răspunsul este doar la o aruncătura de băț, sub ochii noștri, în lucrurile simple, dar mai ales în deschiderea către lume și conectare. Răspunsul este împreună. Un film de văzut.

Phantom Thread este un film profund despre foarte multe lucruri, dar în primul rând, despre îmbrățișarea vulnerabilității. Este, de asemenea, un film despre perfecționism și control, relații, egocentrism și teama de respingere. Este vorba despre lucrul conștient în doi, despre iubirea și înțelegerea care pot vindeca (cu un pret mare! în cazul de față, în schimbul unei identități) suflete chinuite care au fost închise cu foarte mult timp în urmă, în copilarie, când în loc de iubirea maternă au primit răceală și standarde înalte.

Fanthom Thread este povestea multor oameni care în adâncul sufletului sunt încă în căutarea acelei iubiri și acceptări. Cred că, în final, este un film despre înțelegerea noastră. Actorii principali sunt superbi, iar Daniel Day Lewis, pe care il admir pentru modestia sa, recunostința față de colegi și soția sa, pentru generozitatea de a împărti premiile cu actorii nominalizați, face un rol absolut emoționant.